.... Sunt în locul meu secret… baia. E locul unde îmi place să stau… să mă ascund în Tine. Zâmbesc… paradoxal, locul acesta îmi dă siguranţă ?i linişte, pentru că ştiu că eşti aici…e locul nostru. Aici, măştile cad… fără valuri şi perdele, fără ascunzişuri. Iată-mă, Doamne!

Îmi place aici…mă simt ca în Atelierul Olarului, un lut frământat de Mâna Ta.
Visam să fiu un vas…dar…fă-mă ce vrei Tu să fiu, Doamne! Dacă vrei să fiu o cană cu care să bea apă un suflet însetat…sau poate un ghiveci de lut unde să fie plantată o floare care să crească şi să-şi dea mireasma, sau poate o cunună de cleştar… Nu ştiu…ştiu doar că sunt în atelierul Tău şi  orice ai face din mine am să accept, pentru că ştiu Doamne, că eu sunt visul Tău.

Mă gândeam că am visat imposibilul şi am îndrăznit să cred că visele se împlinesc. Vise mari, vise îndrazneţe… ?i încă mai cred că ele se pot împlini, dar mă intreb dacă visele mele sunt visele Tale… Nu ştiu… ştiu doar că sunt în atelierul Tău şi îmi place în acest atelier, pentru că orice mi-ai face, ar avea ca rezultat împlinirea visului Tău, Doamne!
Îmi curge o lacrimă, dar nu spun nimic, buzele mele rămân pecetluite. Mă supun transformării. Nu se poate naşte ceva nou, fără ca în prealabil să moară ce este vechi. Zâmbesc printre lacrimi…mă gândesc că visele mele erau frumoase, însă… nu erau perfecte. Plâng şi mă doare dar... stau liniştită.

Eşti singurul “Doctor” la care îmi place sa vin. Tu te ocupi de inima mea…şi ştii ce e uimitor? Uimitor e faptul că Tu nu mă condamni pentru visele mele…ele se derulează înaintea Ta ca o peliculă de film, dar Tu nu mă judeci. Nu râzi de mine spunându-mi:”Vaaaai, ce copil la minte ai fost!” Tu nu mă dispreţuieşti pentru visele mele. Tu mă accep?i, mă modelezi şi îmi zâmbeşti.

Îmi închid ochii printre lacrimi şi-mi las gândul să zboare liber spre Înălţimile Visului Tău! Lasă-mă să visez visul Tău, Doamne!

Îmi place în Atelierul Tău, Doamne! Nu aş mai pleca de aici, pentru că AICI e tărâmul Viselor Tale…

Luminiţa Ciuciumiş
www.callatispraise.com